Morală şi politică Studiu despre filosofia politică a lui Mihail Manoilescu

Motto: ” Iurus praecepta sunt haec:  honeste vivere, alterum  non laedere    cuique suum tribuere” Ulpian

Politics is an art. Like others art,  policy has its rules. The rule is a code which can make a politician to respect his country. Mihail Manoilescu has written a book about ethics policy. Ethics is a vast field that has interesting traps. Manoilescu understood that this pitfalls can destroy a nation.  Mihail Manoilescu’s philosophy seems to be idealistic but is not such a naïve idea, this is  fact. A politician should respect the ethics otherwise his country will be weak, poor and less developed. The book of Manoilescu is a masterpiece in Romanian historiography, without rules the politics is chaos and that turmoil will not be a constructive one.

Un om politic este o persoană controversată indiferent de timpul istoric în care îşi desfăşoară activitatea. A fi om politic înseamnă a fi reprezentantul unui grup de oameni. Politica este un domeniu versatil plin de surprize şi caracterizat de mecanisme discret-secrete. Politica este un ansamblu coerent de idei prestabilite şi de legi greu de creionat. S-a spus de multe ori că la acest joc participă oameni puternici fără scrupule. Este un joc al minţilor şi al dârzeniei. Inima lipseşte cu desăvârşire în politică.

O personalitate remarcabilă a politicii româneşti este Mihail Manoilescu. Economist, filosof moral şi economic, om politic şi diplomat, scriitor, poet, Manoilescu este o personalitate complexă şi profundă. Complex prin domeniile pe care le abordează, profund prin logica şi analiza scrierilor sale. Patriot de mare clasă, Manoilescu a fost un devotat român, un om care a înţeles tragedia politicii româneşti în perioada interbelică, o clasă visătoare şi romantică uneori până la ignoranţă.

Între anii 1945-1948 Mihail Manoilescu a scris două cărţi uluitoare prin mesajul şi conţinutul lor. Prima se referă la destinul oamenilor de cultură în ţara noastră de-a lungul istoriei, Tragica predestinare a geniului moldovenesc. A doua se referă la regulile politcii, o carte ce are ca principal merit încercarea de a identifica un ethos moral în interiorul arenei politice, Etica politică. Ambele cărţi au aşteptat decenii  după moartea autorului pentru  a vedea lumina tiparului.

Etica politică este un ansamblu de sfaturi pentru omul politic. Am putea a afirma că este un manual construit pe stâlpii experienţei vaste a marelui om politic român. Împărţită în patru părţi cartea este un reper în istoriografia românească, fiind singura carte unitară din acele timpuri.

1. Haosul etic al vieţii publice

Prima parte a cărţii lui Manoilescu se axează pe descrierea stării morale în anii de sfârşit ai Marelui Război şi cei de început ai unei noi ere.  Manoilescu observă cu dezamăgire lipsa unei oarecare normativităţii etice în viaţa politică.[1] În viziunea filosofului politic român morala contemporană este produsul hibird al creştinismului şi al materialismului de aceea morala este o corcitură ieşită din două metafizici  contradictorii. O definiţie dură şi inflexibilă care evidenţiază duelul marilor concepţii în istorie. Creştinismul este o religie iar materialismul o atitudine pământească. Morala creştină este una înălţătoare dătătoare de suflet a doua este o morală omenească ce reglează comportamentul uneori aberant al omului de zi cu zi.

Vid şi anarhie morală este definiţia lumii în care trăim.[2] Manoilescu este consternat de refuzul intelectualilor de a vedea morala ca pe un lucru extrem de serios şi de grav. Pentru aceştia rămâne un simplu subiect de dezbătut la ceaiul de la ora 5 şi eventual la seratele mondene sau chiar  la somptuoasele terase interbelice. Intelectualii au înjosit morala ca disciplină spirituală atribuindu-i un rol de ghid pedagogic pentru şcoli şi o materie în plus pentru profesori.[3]  De ce intelectualii nu au văzut morala importantă? Deoarece în concepţia lor morala este ceva eteric, metafizic un atribut al Bisericii. Un intelectual este stăpânit de Raţiune şi aceasta îl conduce spre anumite răspunsuri. Materialismul a învins morala creştină.

Morala politică nu poate fi compusă dintr-o morală burgheză sau particulară a omului politic dar nici dintr-o morală esenţialmente politică.[4]  Pentru politică, viaţa particulară, comunitateq creştină şi conştiinţa individuală sunt repere insuficiente  de moralitate, susţine Manoilescu.  Ce rămâne de făcut?

2. Prolegomene pentru etica politică- Problematica

Am vorbit despre politică dar nu am dat câteva definiţii generale. Ce este poltica? Politica este un război civil virtual sau real cu propriile ei legi.[5] Ce este omul politic? Omul politic este mandatarul voluntar al unui grup social, mandatar însărcinat să lupte pentru realizarea unui ideal social sau naţional[6]. Nu este om politic acela care nu urmăreşte în viaţa publică un ideal ( social sau naţional) determinat, ne avertizează Mihail Manoilescu.

În opinia noastră politica este o expresie a voinţei unui grup social. Etica politică asigură ca aceea expresie să fie conformă cu acel grup social prin diverşi reprezentanţi. Când reprezentanţii unui grup social nu respectă aceea voinţă de grup avem de a face cu o încălcare gravă  a eticii politice. În concepţia lui Manoilescu sursele actuale pentru realizarea unei etici politice sunt incomplete; dreptul pozitiv, morala particulară, morala opiniei publice, morala creştină, morala metafizică. Din toate acestea rezultă  un suum  ineficient şi greoi.  Manoilescu ne transmite un avertisment de luat în seamă, conştiinţa nu este un punct de plecare pentru o etică politică.

Conştiinţa este ceva individual format în primii ani ai vieţii. Fiecare om are propria sa conştiinţă conformă unei matrice mentale. Nu putem  simula conştiinţa unui om prin interpretarea unor teorii general valabile.  Un om vital şi plin de viaţă nu este un om moral! Manoilescu ne spune că maximum de viaţă înseamnă minimul de morală parafrazând clasica definiţie  a liberalismului moral politic. Fiecare om politic are nişte valori pe care ele cultivă. Valorile finale şi cele instrumentale pot intra în conflict.

Valorile finale sunt patria, naţiunea, clasa socială, comunitatea confesională, provincia ( mica patrie) , comunitatea profesională, omenirea. Valorile instrumentale ale unui om politic sunt statul, doctrina politică, partidul politic sau şeful politic(suveranul). Ce sunt aceste valori? Valorile instrumentale sunt cele cu ajutorul cărora se ajunge la scopuri sau obiective, pe scurt mijloacele. Valorile finale sunt scopuri pe care un om politic vrea să le atingă, pe scurt scopul în sine. Dar etica politică rămâne un domeniu greu de definit. Ce rămâne de făcut?

3. Dramele de conştiinţă ale omului politic

Un om politic moral are grijă ca valorile instrumentale să nu le folosească în exces pentru a deforma valorile finale. Mai exact un om politic moral nu face abuz de mandatul său obţinut de la grupul social care l-a desemnat ca repezentant. Omul politic într-adevăr prob este acela care este întotdeauna gata să se retragă, cel care nu face acest lucru este un om politic vulgar, avid de putere, vanitos ce preferă onorurile onoarei.[7]

Realizând o superbă comparaţie metaforică Manoilescu susţine că oamenii politcii care nu au niciun ideal sunt atei şi ar trebui condamnaţi în infernul dantesc. Ateii politici ar trebui să stea alături de atei ce îl reneagă pe Hristos în ultimul cerc al infernului.

Pentru omul politic există o fascinantă dialectică internă a conflictului. Valorile finale şi cele instrumentale se luptă pentru inima şi mintea omului politic. Din această bătălie se nasc marii oameni politic. Manoilescu crede că învingătoare în toate aceste idei rămâne patria. Dar ce este patria? Patria este o valoare finală realizată cu ajutor unei valori instrumentale statul. Statul apără şi dezvoltă patria, consideră Manoilescu.

În interiorul omului politic se duce o bătălie de tip cornelian[8], o altă metaforă din lumea literară. Ideile şi obligaţiile merg în contradictoriu şi îi sfâşie sufletul omului politic. Pentru Mihail Manoilescu omul politic moral este un ascet care se zbate între dorinţa de a realiza un scop şi realitatea înconjurătoare. Este un nebun care aleargă într-o junglă plină de fiare cu mâinile goale.

O cutremurătoare profeţie ne atrage atenţia în cartea lui Mihail Manoilescu, conflictul viitorului. Pentru omul politic din viitor conflictul intern va fi cel dintre naţiune şi omenire, acesta va fi marele conflict cornelian de mâine. Manoilescu a prevăzut drumul istoriei viitoare dar şi provocările omului politic din zilele noastre. Naţiunea va mai rezista într-o lume în plină expansiune galopantă spre un adevărat ”sat global”?

Dintre toate marile păcate pe care un om politic poate să le facă, cel mai josnic este acela de a sacrifica interesele statului, pentru acelea ale partidului.[9] Un adevărat om politic străbate voinţa partidului, uită de apartenenţa sa la un grup şi se închină în faţa formei supreme de organizare politică, statul. Căci statul precede naţiunea şi o ajută, iar naţiunea precede patria, iar patria este scopul suprem al omului politic.

Dramele de conştiinţă ale omului politic sunt idei ce se războiesc în sufletul şi mintea sa devenite  un Colloseum cu un singur spectator, inima. Ce hotăreşte un om politic care este prins între partid şi patrie? Un om sincer şi curat va alege patria un om venal şi cupid partidul. În faţa sediţiunilor politice un om cu adevărat moral se va lupta cu toţi pentru pentru patrie. Turpitudinile sunt proprii unei clase politice înapoiate, feudale pe care Manoilescu o ura din răsputeri. Ce rămâne de făcut

4. Regulile morale ale luptei politice

Ultima parte a cărţii este un manual pentru oamenii politici, un manual practic am putea spune.  Mihail Manoilescu denunţă ca acte imorale, josnice şi groteşti defăimarea publică şi calomnia. Împotriva acestora propune înfiinţarea unui juriu de onoare la nivelul clasei politice format din feţe bisericeşti înalte, magistraţi bătrâni, generali în retragere, savanţi şi academicieni.[10]

Pentrul marele om politic român puterea şi opoziţia sunt două concepte contradictorii. Diferenţa făcută între guvernanţi şi opozanţi este o mare eroare. Acestea două trebuie să fie un binom constructiv care se ajută la protejarea şi dezvoltarea patriei. Acest binom trebuie să conlucreze indiferent de culoarea politică sau ideologică.

Un sfat pentru oamenii politici ce reprezintă ţara în exteriorul ei, diplomaţi, este să nu confunde mândria de reprezentant al patriei cu umilitatea de fiu devotat al ţării mame.[11] Un sfat cutremurător prin simplitatea şi înţelepciunea sa.

Filosoful moral politic Manoilescu vede invidia ca plaga morală cea mai nefastă a vieţii publice. Invidia distruge şi separă tot. Binomul constructiv devine o polemică distructivă. Manoilescu subliniază valorile morale pe care un adevărat om politic trebuie să le aibă. Idealismul, abnegaţia personală, probitatea, bunătatea, neprihănirea vieţii particulare.[12] Deşi mulţi zâmbesc la auzul acestor însuşiri, un adevărat om politic trebuie să fie un om cu suflet. Unul fără suflet nu se poate guverna pe el singur darămite popoare sau naţiuni. La polul opus se situază trăsături ca lipsa de ideal, egoismul, necinstea, răutatea şi decăderea morală.[13]

Deşi pentru mulţi Mihail Manoilescu pare un idealist el este extrem de lucid. Un om care a trăit şi suferit pentru ţara sa. Valorile politice pe care le-a cultivat pot fi folosite şi astăzi cu o singură condiţie. Să nu uităm că patria ne-a dat viaţa şi tot ea ne îngroapă. Omul este trecător în această lume dar patria sa rămâne şi după moartea sa. Pentru a avea o clasă politică morală şi a ne guverna după o etică politică ce ne rămâne de făcut?

Epilog- ce rămâne de făcut?

O clasă politică morală se contruieşte în timp şi cere mult sacrificiu. Pentru a o dezvolta ne trebuie modele iar acestea apar de la primele manifestări de gândire ale omului, din copilărie. Fiecare om trebuie să conştientizeze locul său în lume şi în viaţă. O societea normală funcţionează după un model simbol, învăţătura. Oamenii pornesc pe drumul vieţii în  şcoală, se maturizează în facultăţi şi dau proba maturităţii când iau decizii. Ne rămâne de făcut să construim o şcoală solidă, morală bazată pe principiile pe care Manoilescu le-a expus în cartea sa idealism, abnegaţie personală, probitate şi bunătate. Aceste principii dându-ne uluitor şansa de a avea o viaţă particulară neprihănită. Oamenii politici din zilele noastre ar trebui să studieze mai mult morala şi etica politcii. Şi să înveţe că morala este un chip al lui Ianus. Chipul bun este când o respecţi chipul rău când o ignori. Când ignori morala sfârşitul este deseori plin de regret şi de suferinţă. Imoralitatea naşte păcate multe dar amoralitatea monştri care te devorează încet dar sigur. Metastaza vieţii politice este lipsa unui cod moral. Mihail Manoilescu a scris această carte din necesitatea dramatică de a poseda un cod etic precis al politicii.[14]

Bibliografie

Mihail Manoilescu, Etica politică, Editura Spandugino, Bucureşti, 2010

Mihail Manoilescu, Tragica predestinare a geniului moldovenesc, Editura Moldova, Iaşi, 1993

[1] Mihail Manoilescu, Etica politică, Editura Spandugino, Bucureşti, 2010.

[2] Ibidem, p.66

[3] Ibidem.

[4] Ibidem, p.71

[5] Ibidem, p.93

[6] Ibidem, p.85

[7] Ibidem, p.155

[8] Ibidem, p.188

[9] Ibidem, p.197

[10] Ibidem, p.245

[11] Ibidem, p.284

[12] Ibidem, p.306

[13] Ibidem

[14] Ibidem, p.76